Daca vom ajunge la 80 de ani...

Acum 2-3 saptamani, cand inca se mai dadea caldura in calorifere si soarele de afara era un motiv sa iti dai jos canadiana de iarna, am purces la ai mei, cu tot cu fata si cele de trebuinta. Pe la 11 am iesit la plimbare si usor-usor, in cautare de bancute sau garduri sau ceva de odihnit picioarele (de preferat la soare), am ajuns intr-un parculet.

Langa mine, pe o bancuta alaturata, un batran cu parul alb-alb se incalzea in lumina. Dupa ceva timp, a mai aparut unul, vecin si amic cu primul. Se incinge o discutie, ca intre surd si orb... Cum nu puteam altfel, la inceput cu mici injurii in gand si cu ochii pe fata care se foia, am inceput sa ascult, si fara sa vreau, mi-au retinut atentia.

Amandoi ca la 83-85 de ani. Aveau ce povesti.... Au prins razboaie, au plecat de acasa, de la tara, direct pe front la niste varste destul de fragede, au vazut razboi, durere, bucurie, orase si au ajuns in final in Bucuresti. Au vazut procese civile parca rupte din paginile lui I.L.Caragiale, s-au prostit cu vecinele si cumetrele, iar acum , dupa atatia ani, cand deja au inceput sa se gandeasca la fiecare zi care a trecut, nu mai pot decat sa se amuze, sa-si depene a mia oara, probabil, aceleasi intamplari, poate doar ca sa se asigure ca inca traiesc....

Din ce mi-a atras atentia, insir cateva povestioare...

1. Proces civil
Unul dintre ei a asistat impreuna cu un amic, prin '49, la un proces intre doi cunoscuti, sot si sotie, prin care finalitatea trebuia sa fie un divort. Insa ciudat, pe femeie o stiau multi, era mai 'de lume' in termeni gingasi, iar sotul care ajunsese acasa dupa niste ani de razboi, auzind ce se vorbea in targ, a vrut sa isi dezlege destinul de femeie. In sala de judecata, multa lume care se amuza, comenta, cum ca pe cucoana o stie jumatate de oras. Bineinteles, cei doi se amuzau si ei.. La un moment dat, judecatorul intreaba reclamantul care e motivul pentru care vrea sa renunte la casatorie.
- Pai, domnule judecator, ne-am luat cu putin inainte de razboi, n-am apucat sa ne cunoastem, eram tineri amandoi... Acum, de cateva luni cand m-am intors, toata lumea imi 'cunoaste' sotia... Nu-mi doresc acest lucru, vreau sa ii redau posibilitatea de a fi cu cine doreste dansa.
- Bine, dar cum , ai vreo dovada in acest sens?
- Da, multi m-ar sustine cum ca o vad cum 'da cu dumneaei de azvarlita'! (in momentul acela, mi-au dat lacrimile de ras! Radeam in sinea mea, iar batranul care asculta chicotea... Povestitorul reia...)
Si cum eram si noi doi pe-acolo, m-am dus in spatele boxe, ca deh, eram tanar, rau n-aratam, si i-am dat un ghiont usor femeii.
- Auzi cucoana, cum sa 'dai de-azvarlita cu dumneaei'?
- Domnule, ce te bagi dumneata?
- Pai.. poate dai cu dumneaei si spre mine...
Cucoana a zambit:
- E, lasa, lasa, ca ne-om mai intalni noi....


2. Rusi vs nemti
Pe vremea perioadei interbelice, dar mai ales a celui de-al II-lea razboi mondial, in satele lor erau cantonati ba nemti, ba rusi. Si mare diferenta intre ei... Nemtii mereu curati, politicosi, impecabil imbracati, plateau multe din serviciile care li se faceau, imparteau ciocolata copiilor, chiar daca in schimbul ei cereau uneori informatii.... Rusii in schimb (si asta am vazut si in filme) erau mai mult decat niste neispraviti. Furau si devastau hambare si gradini de legume, omorau animale, se imbatau si siluiau in stanga si in dreapta...

In acest moment se vede o batrana usor schiopatand si al diulea venit pe banca ii da un ghiont amicului...


3. Schioapa
- O vezi?
- Da, Xuleasca (n-am retinut numele).
Cu vocea scazuta, desi urechile mele erau palnie, si am auzit tot:
- Si p'asta am r.....t-o!
- Bai, bai, nici asta nu ti-a scapat! Ce crai erai...
- Hehe, daca ai stii... Eram in vizita la cumnata lu' Y, olteanca, aia de la 3 vizavi de Popescu. Si schioapatot venea pe-acolo ca erau prietene bune... Moldoveanca... Uite-asa se inteleg la noi romanii, nu conteaza de unde vii... Asa, si eram acolo si ne trezim cu Xuleasca acolo. Si a venit de cateva ori cat am stat si tot ma mai intreba de una, de alta, ca daca nu vin si pe la ea, ca are nevoie de o mana de barbat si altele asemenea... Eu oricum eram singur, pai ce aveam ceva de pierdut?

4. Pensia
- Zilele trecute a venit pensia, erai? (aici deja au inceput contraziceri. Trec peste) Il stii pe postas?
- Da, bun baiat...
- Daaaa, asa zice si aia, moldoveanca aia de la parter, langa Ionescu. O stii, madam Mitza (Numele le scot din burta, nu mai tin minte amanunte atat de nesemnificative ;) ).
- Da, da, face cozonaci buni...
- Da, asa e. A stat postasul la ea juma de ora!
- Ia auzi, baba, pai are vreo 60 de ani!
- Are, are, dar ian ce bine se tine! Ce, mie nu mi-a zis de vreo cateva ori ca poate trec si pe la ea, asa, ca sa mai ne cunoastem si noi...
- Pai si?
- Pai si... ce sa fac, m-am dus!
- Hehe, mai mai, da' n-aveai nici dumneata stare...
- Pai daca m-a vazut la olteanca aia si m-a prins cand eram singuri si m-a dojenit "Pai bine ma, omule, tu la asta te duci? Mai bine vii la mine, sunt curata, gatesc bine, nu vorbesc in targ".
- Asa?
- Asa... Ehe, multe am vazut eu la viata mea...


Si tot asa si-au povestit poate inca o data ce si cum, cand si cu cine, mai ales al doilea venit. Batranul care statea pe banca atunci cand am ajuns eu in parculet mai mult asculta, si, poate ca si mine, se amuza...

Ehe, daca am crede noi tot ce spun barbatii, mai ales la batranete...